Multe se vor fi spus despre Eminescu și multe se vor spune încă. Sărbătorim și noi, înfiecare an, ziua poetului nepereche, acela care a arătat românilor și literaturii universale căvirtuțile stilistice alea limbii române sunt inepuizabile.
De această dată, doamna profesor Gabriela Roșca ne-a propus tuturor o activitate inedită,concepută ca un concurs interactiv unde cu toții am fost pe rând și uneori simultan, public șiconcurenți.
Pe un panou uriaș desenele câștigătoare la concursul specific, coordonat de dnaprofesoară de desen, au fost admirate de toată lumea. Doamna Roșca de-a explicat modulîn care s-a făcut jurizarea, la care au participat profesori și colegi de-ai noștri.
Primul concurs a fost cel de recitare, la care a participat un număr record de colegi, de la gimnaziu și primar.
Juriul, format din dna director Manuela Ciurtea, dna prof. de franceză Alina Mihai și dincolegii noștri din Consiliul Elevilor, Diana Tănase, Sebi Mânecan și Muntean Alex a jurizatcu mare atenție. Publicul a fost darnic în aplauze și i-a ajutat cu versuri pe aceia care s-aumai poticnit.
În paralel s-a desfășurat concursul de puzzle, concureții fiind provocați să reconstituiepoezii, vers cu vers, contra timp.
Concursul cu întrebări despre viața și opera lui Eminescu a avut, și el, mulți participanți, maiales de la gimnaziu. Dna profesoară Roșca ne-a povestit o serie de lucruri ineditedespre Eminescu. De exemplu, când era copil, el prindea șerpi, îi aducea acasă și îl chemape tatăl său să-i vadă, păcălindu-l că ar fi prins o pasăre deosebită și prăpădindu-se apoi de râs când părintele lui se speria.
De asemenea, pasiunea pentru poezie l-a însoțit pe Eminescu până în clipa morții. Se spune că în buzunarul hainei pe care o purta când a murit, s-a găsit manuscrisul a două poezii – ”Viața” și ”Stele în cer”.
Știați că Eminescu a fost ales membru al Academie Române … postum, în 20 octombrie 1948?
În septembrie 2012 s-a organizat la Chișinău prima ediție a Congresului mondial al eminescologilor care a strâns 150 de participanți din opt țări.
Fetele au dorit să ne încânte cu un mic moment liric, desigur, pe versuri eminesciene.
A urmat, desigur, momentul așteptat de toată lumea – premierea! S-au acordat premii la toate secțiunile – doamna director a avut cam mult de scris, să recunoaștem!
Aceștia suntem noi, premianții!