Scurt istoric

„Şcoala cea mai bună e aceea în care înveţi înainte de toate a învăţa” (N. Iorga)

Localitatea Someşeni, situată în partea estică a Municipiului Cluj-Napoca, pe malul drept al Someşului Mic,este atestată documentar încă de la 1280. Numele german al localităţii, Mikelsdorf, menţionat pe harta lui Johannes Honterusprovine de la numele familiei nobiliare Mikola. Pe Harta Iosefină a Transilvanieidin1769-1773 (Sectio 083), localitatea Someşeni apare sub numele de „Szamosfalva”.Comuna cu nume omonim a devenit cartier al Clujului după al II-lea război mondial.

Şcoala din Someşeni a fost înfiinţată în prima jumătate a secolului al XVIII-lea, în anul 1761, fiind menţionată în conscripţia organizată de episcopul Klein, ca fiind întreţinută de preoţii Macovei şi Gavrilă ce păstoreau peste cei patru sute de locuitori ai localităţii. Edificiul era o clădire compusă din două camere, cu ferestre mici şi pereţii înnegriţi de fum. Preotul comunei era şi învăţător, fiind plătit prin contribuţia voluntară a locuitorilor, în produse şi muncă.

Şcoala a funcţionat astfel lângă cimitirul vechi, unde astăzi se află “Monumentul Eroilor de la 1918”, până în1890, când – conform mărturiei lui Bartoş Ioanichie – se construieşte, lângă vechea biserică ortodoxă, unnou local din lemn adus de la Apahida cu două săli de clasă. Funcţiona sub titulatura „Şcoală confesională ortodoxă cu patru clase“, era compusă din două săli de clasă plus o tindă şi aparţinea casei parohiale. Într-o sală locuia însuşi învăţătorul, Ioachim Trifu, care era preotul comunei. Purta straie ţărăneşti şi se trăgea din Corpadea, o comună nu departe de Someşeni.

Zece ani mai târziu, şematismul clerului greco-catolic al Episcopiei de Alba-Iulia şi Făgăraş, editat la Blaj în1900, menţiona localitatea Someşeni ca având un număr de 1306 locuitori şi o populaţie şcolară de 22 deelevi (14 băieţi şi 8 fete), pregătiţi de Ioachim Trifu.

Până în 1912, şcoala din Someşeni a avut un caracter confesional, fiind susţinută de Biserică. Procentual, la 1900, populaţia românească era în proporţie de două treimi ortodoxă şi o treime greco-catolică. Din acest an, ea va trece sub tutela statului, funcţionând cu patru clase elementare. În paralel, funcţionează – în vecinătatea bisericii reformate – o şcoală confesională maghiară.Se numea Şcoala primară de stat Someşeni iar localul era amplasat pe locul unde astăzi se află clădirea veche. Tot în acest an apare şi clasa a V-a.

În 1926 şcoala se numea Şcoala elementară cu 7 clase, Someşeni.

În perioada interbelică se construieşte unul dintre cele două corpuri de clădire al actualului sediu şcolar, iarîn 1939 se pune temelia corpului etajat, finisat abia în 1955, ceea ce va duce la unificarea celor două secţii– română şi maghiară – care au funcţionat aici în paralel, până în anii ’80.

Întrucât nu s-au găsit date despre şcoală în perioada 1940-1944, credem că în această perioadă cursurile au fost suspendate. La 1 decembrie 1944 se reiau cursurile Şcolii româneşti din Someşeni, sub conducerea învăţătorului suplinitor Ioan Dezmireanu, localnic şi el. Era student în acea perioadă şi, în scurt timp, a devenit inspector şcolar. Edificiul avea patru săli de clasă şi purta urmele războiului. Secondat de preotul comunei, Dumitru Rusu, directorul şcolii a început munca pentru refacerea clădirilor, a gardurilor, a mobilierului. La sfârşitul anului învăţau aici 208 elevi.

Efectivele şcolare au cunoscut fluctuaţii în funcţie de politicile şcolare promovate de-a lungul secolului al XX-lea, cât şi în raport cu sporul demografic.

Astfel între 1923- 1924, şcoala avea 198 de elevi, efectiv care ajunge până la 401 în anul şcolar 1930-1931, ca să crească la 531 elevi, şapte ani mai târziu. Dintre aceştia, 419 erau români, 106 erau maghiari şi 6 dintre ei aparţineau altor etnii.

În 1961 şcoala apare în documentele vremii drept Şcoala de 7 ani nr. 28 oraşul Cluj, iar din 1962 o întâlnim drept Şcoala Generală nr. 12 Cluj.

După război, efectivele şcolare cresc constant, până la 763 elevi în anul şcolar 1972-1973 ca, după desfiinţarea secţiei maghiare (1982 ), acestea să scadă la 567 elevi, iar în anul 1996-1997, la 424 elevi. Pe lângă aceste efective, trebuie menţionate seriile de cursanţi adulţi care au fost alfabetizate începând cu 1947, continuând regulat până în 1962 şi reluate, sporadic, până în anii ’80.

În perioada 1975-1976 se extinde corpul etajat cu 9 săli de clasă şi se realizează termoficarea cu centrală termică proprie.

În perioada 1990-1991 s-au reconstruit grupurile sanitare, vestiarul de la sala de sport, s-a refăcut faţada clădirii vechi şi s-au înlocuit instalaţiile. Tot în 1991 stabilimentul primeşte numele de Şcoala cu clasele I-VIII nr. 12 Cluj-Napoca.

În 1997, în şcoală sunt 484 de elevi din care 54, în 6 clase de învăţământ integrat. Este perioada în care seconsolidează şi se etajează atelierul-şcoală pentru crearea de clase în regim de semiinternat, necesar elevilor cu nevoi speciale din comunitatea Pata-Rât.

În anul 2002 începe a doua etapă de finisaje la parter, etajul I şi holul din clădirea veche, iar în 2003 se termină lucrările interioare de finisaje şi instalaţii la mansarda corpului de clădire„E”, finanţare PHARE, proiect 01.04.02/10.

Perioada 2003-2004, deşi scurtă, este bogată în evenimente pentru noua conducere şi benefică pentru şcoală. Prin programul PHARE, demarat în anul 2002, se continuă lucrările de modernizare – geamuri termopan, faianţare, modernizarea şi pavoazarea holurilor, executarea panoului de la intrarea în şcoală, cuprinzând activităţile proiectului PHARE, reorganizarea şi dotarea spaţiilor pentru director, director adjunct, consilier educativ, mediator şcolar, sala profesorală, magazia de materiale, cabinetul de informatică, „Sala drepturilor omului” şi secretariatul.

În anul 2004 şcoala a fost onorată de vizita Comisarului European, Gűnter Verheugen, împreună cuministrul Integrării Europene, Alexandru Fărcaş, negociatorul-şef cu UE, Vasile Puşcaş şi cu şeful Delegaţiei Comisiei Europene la Bucureşti, Jonathan Scheele.

De la data de 18 noiembrie 2004 şi până în prezent, edificiul şcolar va primi numele Şcoala cu clasele I-VIII“Traian Dârjan“ ca, în 2012, titulatura acestuia să fie uşor modificată în Şcoala Gimnazială Traian Dârjan.

Erou local, adjutant aviator Traian Dârjan s-a născut la 18 noiembrie 1920 în comuna Someşeni, jud. Cluj şi a trecut eroic în nefiinţă la 25 februarie 1945, la Dumbrava, în Cehoslovacia. Rănit grav, acesta şi-a îndreptat aparatul în picaj spre o fortificaţie germană, pe care a sfărâmat-o odată cu trupul său.

Traian Dârjan a fost decorat post-mortem cu ordinul Virtutea Aeronautică şi medalia, Virtutea Militară, clasaa II-a. Ca semn de preţuire, filiala din Cluj a Aeroclubului Român, poartă numele pilotului someşean.

În prezent, baza materială a şcolii este compusă din săli de clasă, cabinete, laboratoare (chimie fizică,logopedie, asistenţă educaţională, asistenţă psihopedagogică, biologie, limbi străine), două săli dotate cu tehnologie informatică (TIC, MultiMedia ), aparatură de supraveghere video cu vizualizare on line, sală de sport (folosită şi ca sală spectacole), teren de sport, spatii complementare procesului educativ (sala profesorală, sală Consiliul Elevilor, sala CPPESE, direcţiune, bibliotecă şcolară, cabinet mediator, Club Impact), două spaţii administrative funcţionale, cu mobilier ergonomic (secretariat, contabilitate), cabinetul medical autorizat individual (sala de aşteptare, sală de tratament – izolator), sală de consultaţii, dotate corespunzător destinaţiei, spaţiu pentru depozitarea materialele didactice auxiliare şi bibliotecă (11362 volume), atelier de întreţinere, spaţiu pentru centrală termică, spaţiu personal de pază, arhivă, magazie, depozit, duşuri pentru elevi).