ULTIMELE CLIPE DIN VIAŢA LUI MIHAI VITEAZUL NE-AU PURTAT PE URMELE LUI !
Vă invităm într-un periplu, care pentru noi a pornit de la o călătorie imaginară. Desigur o călătorie imaginară la care noi ne-am propus, să fim proprii noştri ghizi.
În drumul nostru imaginar am pornit din cartierul nostru Someşeni, am străbătut măreţele dealuri ce ne înconjoară tăind coastele spre SE până la Salina din Turda, Cheile Turzii şi un scurt moment de reculegere l-am făcut la Mormântul lui Mihai Viteazul.
Când Mihai Viteazul a devenit stăpânul Ardealului, Clujul era ”cetate de prim rang” sau „cheia întregii ţări”. Ptolemeu în celebra-i hartă a antichităţii aminteşte de NAPUCA dacică tradus mai târziu de specialişti „loc umed”. Apoi va ajunge la rangul de colonia în timpul Daciei Felix.
În evul mediu ungurii au numit localitatea Clusvar iar saşii Clusenburg. Apoi ungurii i-au zis KOLOSVAR.
Dominaţi de maghiari, principii reformaţi Ioan Sigismund şi Bathoreştii vor face din Clujul nostru, centrul politic al Ardealului.
În vremea lui Mihai Viteazul Clujul a avut închisoare, (În vechiul turn din Ovar-Muzeul de Speologie se pot zări belciugele cu care erau legaţi condamnaţii) mărturie a stat procesul şi execuţia sîngeroasă a căpitanului lui Mihai, Baba Novac şi a preotului său Sasca de călău profesionist.
Cetatea veche a Clujului a fost martora acestui măcel ordonat de autorităţile locale în iarna anului 1601.
Baba Novac căpitanul lui Mihai şi voievodul şi-au trăit ultimele zile pe aceste meleaguri.
Rămăşiţele lor pământeşti nu fac decât să ne înnobileze oraşul.
Cât despre moartea lui Mihai a curs multă cerneală pentru că nu a existat un singur document lămuritor întru-totul.
În toamna anului 1600 Clujul refuza protecţia lui Mihai şi garnizoana acestuia. Capii răscoalei împotriva stăpânirii româneşti au fost nobilul Csaki în jurul căruia s-a adunat Dieta parţială (aceaşi adunare care l-a condamnat la ardere pe rug pe Baba Novac în februarie 1601).
În primăvara anului 1601 Sigismund Bathory şi-a pregătit oştirea la Someşeni pentru a merge şi al înfrunta pe Mihai lângă Zalău.
Apoi a urmat un alt moment memorabil pentru Cluj. Boierii din Ţara Românească au venit la Cluj „să ceară domn”, dar clujenii acuzându-i de trădare i-au închis în turn. Mihai se întoarce victorios din bătălia de la Guruslău dar tot nu va pedepsi Clujul pentru împotrivire şi fapte.
La 16 august 1601 va părăsi Clujul încrezător în misiunea sa. Pentru o ţară unită Mihai a riscat totul: familia, ţara, viaţa, bunul cel mai de preţ.
Mihai se va îndrepta spre Turda cu oştirea sa, spera să îşi ia familia de la Făgăraş pe doamna Stanca şi fiul Pătraşcu şi apoi să continue marşul spre cetatea Alba-Iulia pentru a rescrie istoria anului 1600. Paralel cu el o va face generalul Basta cu oastea de valoni.
S-a scris că Basta i-ar fi cerut să lase Ardealul şi să plece în Ţara Românească. Mihai ar fi răspuns că împăratul habsburg Rudolf al II-lea „nu are ce face cu această provincie şi nu o va putea păstra…şi apoi, însuşi împăratul mi-a dat mie mai înainte acest Ardeal prin Bartolomeu Pezzen şi Mihai Szekely”.
În aceste condiţii generalul Basta invidios, răzbunător îşi propune să-l piardă. Ultima tabără a voievodului Mihai s-a aşezat pe Câmpia Cristişului pe malul drept al Arieşului. La mai puţin de 300 de paşi pândea perfidul, sadicul şi răzbunătorul general Basta.
În dimineaţa zilei de 19 august după ce şi-a trimis iscoadele la tabăra lui Mihai, Basta a dat ordin celor 500 de mercenari să înceapă marşul spre tabără.
Văzându-i că se apropie de cort Mihai i-a aşteptat în picioare şi i-a salutat cu voie bună după obiceiul românilor. „Bine aţi venit, vitejii mei ostaşi!” crezând că este vorba de ajutorul promis de Basta pentru drumul spre Făgăraş. Ce a urmat, a fost povestit de cronicarii vremii în diferite variante.
Redăm mai jos relatările istoricului Constantin Rezachevici apropiate de eveniment.
„…….grupul lui Beauri, dă buzna în cort, cel mai obraznic fiind însuşi căpitanul, oaspetele din zori, zicând: „Eşti prins!”.Voievodul se dezmeticeşte rapid şi răspunde:”Ba!”întinzând mâna stângă după sabia atârnată în stâlpul cortului. N-a mai apucat s-o prindă căci, în acel moment Beauri îi înfinge halebarda în mijlocul pieptului, iar o archebuză se descarcă în mâna voievodului…Alte lovituri se îndreaptă spre corpul ce se clatină, apoi căzu, ca un copac rostogolindu-se la pământ. Căpitanii au sărit să-l apere dar au fost decapitaţi, la fel ca Mihai cu sabia coltella. S-a trecut la jefuirea cortului şi a celor 17 cadavre. Calul voievodului priponit la intrare în cort a fost ucis iar capul lui Mihai a fost pus pe abdomenul calului. Arhiva, banii, corturile, caii, muniţia, obiectele de valoare au fost confiscate de Basta.
Cortul sfârtecat a fost abandonat, cele 17 cadavre au fost lăsate să le mănânce câinii aşa cum a poruncit noul stăpân al Ardealului.
Într-una din aceste nopţi paharnicul Turturea revine la cort cu soldaţi sârbi. Aceştia sapă în grabă o groapă unde vor arunca cele 17 cadavre, „ca să nu-i mănânce câinii” (cronica lui Szamoskozy). Capul voievodului a fost luat şi dus la Târgovişte unde a fost îngropat la Mănăstirea Dealu. Povestea tristă a morţii lui Mihai a inspirat acest periplu al nostru într-o altfel de zi, într-o altfel de oră de istorie.
Prof. Natalia Mălinaş
